Fără zahăr

Au prins lăstunii gust de țeastă seacă,
Nu se dau duși nici de-i momești cu rodii,
Zaharisit, psalmodiază-n dodii
Sperând un ultim bal să mai petreacă.

În cuib de turturea se face seară,
Drojdii de-amor dospesc paiul uscat,
Bobul să-i crească, rotund, nescuturat,
De patimi germinând, ca astă-vară.

Toamna-și tocmește ploi, cu sărindar,
Nu cântă-n inimă nicio vioară;
Gregar și asonant croncăne-o cioară,
Tusea și junghiul se-mpung în calendar.

Anna