aș zice să taci când nu ești în stare
să duci inorogii, în dârlogi, la păscut
și nici să topești o mină de sare
în caninul sticlind a surâs prefăcut
ce mică e lumea și ce mic alfabetul
cuvântul se fură de sub cloșca de gând
păuni fără coadă garantează gheșeftul
de-i lași să te strângă la pieptul plăpând
iubirea citește-o cu storul deoparte
așaz-o la poartă pe un pat de urzici
și suflă-i în ceafă psalmul de moarte
ca Procust, întinde-i simțirile mici
și dacă jaloane scăldate-n lumină
îți mângâie ochiul pe jumătate închis
alungă-le iute, tu n-ai nicio vină
că ai orizontul în verticalul proscris
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Superb! ❤
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Ileana! (ți-aș trimite și eu o inimioară, dar nu știu cum să fac!) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu am odihnă să-mi aștern cuvintele ce-mi cad în rânduri,
în tremur, mâna face semn aliniind aceste gânduri…
mi-e tâmpla albă, obosită, plămânul îmi respiră greu,
și inima mi-e ruginită, de rugăciuni ce nu au zeu…
întins pe lemnul trist și rece al cărui glas tăcu demult…
povestea-i însă și-o petrece, prin scârțâitul veșnic, crud!
am să închid ochii fără vină, cu slova ta prinsă în perdele,
să frâng și ultima lumină din verticalul joc de iele.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă versul meu – cam aspru – v-a inspirat o poezie
Spun un sincer mulțumesc, noaptea bună să vă fie! 🙂
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”psalmul de moarte” – n-ar fi bun de titlu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, domnule Ichim, pentru lectură și apreciere!
În legătură cu sugestia dumneavoastră, mă tem că versurile mele, în general, nu sunt suficient de profunde pentru un astfel de titlu. Chiar când tema este foarte serioasă, alunec, fără să vreau, spre parodie și nu cred că voi putea trece, curând, la alt nivel.
Dar bucuria mea este să citesc poezii minunate, cum sunt sonetele publicate pe blog de dumneavoastră, în ultimul timp! : )
ApreciazăApreciază