(de cătănie)
Țară, țară, vrem ostași!
Să ni-i duci și să ni-i lași?
Ba, vi-i duc și vi-i aduc
Până cântă mierla-n nuc.
Țară, țară, vrem ostași!
Lăniceri, tunari, arcași?
Le-om da lănci, le-om da săgeată,
Dar pe scut vom cere plată,
Țară, țară, vrem ostași!
Mai bogați ori nevoiași?
Nici avuți, dar nici calici;
Cu suman, ițari, opinci…
Țară, țară, vrem ostași!
Gospodari ori flăcăiași?
Juni cu mândre și copii,
Să aibă cine-i jeli.
Țară, țară, vrem ostași!
Să ni-i duci și să ni-i lași?
Ba, vi-i duc, dar când i-aduc
Goniți mierlele din nuc.
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Pacea e acea sfântă stare în care poți să-ți pierzi vremea cu nimicuri și să mori de plictiseală și lipsă de sensul vieții. De-a lungul vremii foarte puțini oameni au avut această posibilitate, această libertate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
Nu știu de ce, dar mie îmi vine să râd de gravitatea aproape cinică a comentariilor dumneavoastră. Pentru că le interpretez la propriu. Pentru că aveți o bonomie ce transpare în cinismul (jucat?) al scrierilor dumneavoastră. Și-mi pare rău, că râd în subsolul unei poezii în care, cu greu, n-am dat-o în final pe parodie…
Punem pariu că în bibliotecă, în rândul din față, aveți o carte a lui Cioran?! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 Vă mulțumesc mult pentru acest comentariu de pus în ramă. Cioran nu e pe rândul din față, dar aș putea să-l așez acolo.
ApreciazăApreciază