visam fluturi…
o, nu, eu niciodată
n-am visat în culori
fluturii mei
erau mai degrabă
molii transparente
zbătând solzi de lumină
iată, ziceam
plutirea perfectă
cu vedere egală spre umbră
și soare
diminețile
așezam în vârtelniță
coconi de mătase
și depănam
și depănam…
aruncând ghem după ghem
pe fereastră
hei!
înșiră-ți la loc aripa
se zborșește speranța
îmi zdrobești iar și iar
primăvara
Anna
…mi-a plăcut! 🙂 …dacă nu supăr, eu aş fi riscat un „se râmoieşte….” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere şi sugestie! Sună interesant „râmoieşte”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bravo, excelente, magnífico, espléndido! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…ba chiar emolio lepidopterus aş îndrăzni să spun! 🙂
ApreciazăApreciază
Este o exclamație care exprimă un amestec de uimire și revelație. Am preluat-o dintr-un desen animat, ”Ferdinand the Bull”, din 1938, un an prosper al României.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))
Na-ți-o frântă ca ți-am dres-o!
Nu ştiu, zău, cum voi rămâne în istoria literaturii după asemnea comentarii din desene animate! (emoticon mirat-întrebător, aproape perplex)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În istorie, de orice fel ar fi ea, intri cu adevărat doar cu picioarele înainte.
Dacă doriți, vă pot scrie un comentariu literar, din ăla ca la clasa a IX-a, anii 80 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu e nevoie, poeziile mele nu suportă analizele prea aplicate, sunt… gâdilicioase 🙂
ApreciazăApreciază
pur si simplu formidabil… ❤ ador stilu' dvs ce-mi reaminteste de Boris Vian… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, Melanie! 🙂
ApreciazăApreciază