Fără nostalgie

Perla gri a dimineții
Lucind palid, a lumină
Ca o ploaie de răcoare
Scaldă-n rouă, o verbină

E-atâta tainică mirare
În cer, în aer, în cuvânt
Eu nu-i caut înțelesuri
Zâmbesc și-n tril afon, o cânt

Nu am nostalgice dorințe –
L-am văduvit pe azi de ieri
Un fraged aluat e frunza
Dospind curate primăveri

Nu-s înțeleaptă, nici poetă
De altfel, nici nu am vr’un har
E un păcat? Sunt fericită
De-o toamnă căpătată-n dar!

Anna

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Fără nostalgie

  1. Să fie darnică toamna asta! Este har! Şi încă mult 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. noradamian zice:

    Frumoasă toamna, ca o poezie inspirată care poartă-n ea balsamul primăverii 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. vax-albina zice:

    Big like. Reacție stupidă, știu, dar adevărată.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Nautilus zice:

    Primăvara din toamnă 🙂 Primăvara de la antipozi, vibrația ei.

    Apreciat de 1 persoană

  5. calinakimu zice:

    Conştientizând realitatea…de fapt contientizezi DARUL.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Fiecare anotimp are nevoie de garnitura lui de poezie. Iată una savuroasă, pentru o toamnă frumoasă! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Așa este, la început de anotimp curg poeziile și textele de gen. Nici eu nu fac excepție, am încercat doar să-i fac „sâc” melancoliei până… în octombrie. Mulțumesc pentru versuri și apreciere! 🙂

      Apreciază

  7. dmd zice:

    ..aştept una fără nostalgie în noiembrie 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. dumitruichim zice:

    Sunt fericită
    De-o toamnă căpătată-n dar!

    ”Niciodată toamna n-a fost mai acasă…:)) ”

    Apreciat de 1 persoană

  9. dumitruichim zice:

    Ce memorie aveți! ( Emoticon di om spăriet) ”Parcă n-am fost niciodată
    Călător prin anii mei,
    De-am trăit un timp de tei,
    Altu-mi vine la socoată…”

    Apreciat de 1 persoană

    • Mi-au plăcut așa de mult versurile, încât le-am căutat, sperând să le găsesc într-o poezie. Le-am descoperit drept preambul la un articol al dumneavoastră dedicat lui Dumitru Stăniloae.
      Dacă v-aș spune că am pe noptieră, de 2-3 zile, cartea lui Sorin Dumitrescu „7 dimineți cu Părintele Stăniloae”, poate nu mă credeți! O abandonam după câteva pagini, enervată că Dumitrescu punea întrebări lungi, care păreau să includă răspunsul sau intervenea imediat, după câteva cuvinte, făcând paradă de spirit și erudiție. O voi relua din această seară, încercând să fac abstracție de întreruperi.și să-l văd pe Dumitru Stăniloae prin ochii dumneavoastră, așa cum l-ați descris. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu