Perla gri a dimineții
Lucind palid, a lumină
Ca o ploaie de răcoare
Scaldă-n rouă, o verbină
E-atâta tainică mirare
În cer, în aer, în cuvânt
Eu nu-i caut înțelesuri
Zâmbesc și-n tril afon, o cânt
Nu am nostalgice dorințe –
L-am văduvit pe azi de ieri
Un fraged aluat e frunza
Dospind curate primăveri
Nu-s înțeleaptă, nici poetă
De altfel, nici nu am vr’un har
E un păcat? Sunt fericită
De-o toamnă căpătată-n dar!
Anna
Să fie darnică toamna asta! Este har! Şi încă mult 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Potecuțelor-de-dor! Găsisem și eu o scuză pentru o poezie imperfectă și tu mi-o anulezi. Acum, ce mă fac?! Glumesc, mulțumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasă toamna, ca o poezie inspirată care poartă-n ea balsamul primăverii 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamna Damian, sunt onorată de fiecare popas al dumneavoastră pe blogul meu. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Big like. Reacție stupidă, știu, dar adevărată.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pentru mine e o „reacție rapidă” care bucură nespus. Un imens mulțumesc! : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Primăvara din toamnă 🙂 Primăvara de la antipozi, vibrația ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Ingredientele” primăverii sunt pregătite de toamnă. Iarna adaugă câteva mirodenii, o lasă la foc mic, apoi dă o ultimă raită prin meleag și roagă „babele” să mai amestece din când în când… (când mi-e foame, apelez mereu la argumente gastronomice, trebuie să fiu atentă!). 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot să nu observ diferența de 12 ore fix între mesajele de mai sus 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ciudat…dar nu pot să nu remarc atenția dvs la detalii : )
ApreciazăApreciază
Conştientizând realitatea…de fapt contientizezi DARUL.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine e un adevărat compliment faptul că aș conștientiza realitatea. Pentru „daruri” am așa, un simț aparte, le conștientizez imediat! Glumesc, mulțumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare anotimp are nevoie de garnitura lui de poezie. Iată una savuroasă, pentru o toamnă frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este, la început de anotimp curg poeziile și textele de gen. Nici eu nu fac excepție, am încercat doar să-i fac „sâc” melancoliei până… în octombrie. Mulțumesc pentru versuri și apreciere! 🙂
ApreciazăApreciază
..aştept una fără nostalgie în noiembrie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai greu, dar nu imposibil… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt fericită
De-o toamnă căpătată-n dar!
”Niciodată toamna n-a fost mai acasă…:)) ”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Toamna cui, toamna cui
frunzei mele vrei să-i spui?
Toamna lui? Toamna ei?
Parcă am trăit un tei
limpezindu-mă-n tăceri
unde-ascunzi pe azi sub ieri.” (Dumitru Ichim – „Caligrafie”) : )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce memorie aveți! ( Emoticon di om spăriet) ”Parcă n-am fost niciodată
Călător prin anii mei,
De-am trăit un timp de tei,
Altu-mi vine la socoată…”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-au plăcut așa de mult versurile, încât le-am căutat, sperând să le găsesc într-o poezie. Le-am descoperit drept preambul la un articol al dumneavoastră dedicat lui Dumitru Stăniloae.
Dacă v-aș spune că am pe noptieră, de 2-3 zile, cartea lui Sorin Dumitrescu „7 dimineți cu Părintele Stăniloae”, poate nu mă credeți! O abandonam după câteva pagini, enervată că Dumitrescu punea întrebări lungi, care păreau să includă răspunsul sau intervenea imediat, după câteva cuvinte, făcând paradă de spirit și erudiție. O voi relua din această seară, încercând să fac abstracție de întreruperi.și să-l văd pe Dumitru Stăniloae prin ochii dumneavoastră, așa cum l-ați descris. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană