Am primit, cu surpriză și încântare, nominalizarea blogului meu la un joc de promovare a blogurilor mai noi, cred. https://adinacoltea.wordpress.com/2015/08/25/jocuri-poturi-si-neuitate-zambiri/
Mulțumesc, Adina!
Din 1000 de motive, nu voi da leapșa mai departe dar voi răspunde cu plăcere întrebărilor formulate de ea pentru „nominalizați”. Scriu mai jos întrebările, în ordinea primită, urmate de răspuns:
1 – există un spaţiu ideal pentru un timp perfect?
Probabil timpul primordial, al Facerii – conform Bibliei sau al Big Bang-ului, după teoria materialist-ştiințifică, a pornit cronometrul într-un spațiu ideal. De-atunci încoace, totul pare perfectibil.
2 – ce atribut al simţirii te face să vrei să opreşti timpul în loc?
Lenea.
3 – care e ultimul cuvânt inventat de tine?
Am mai forțat uneori prefixe și sufixe dar nu cred să fi inventat vreunul. Totuşi, am pastişat-o pe Nina Cassian în câteva versuri în limba „spargă”. Ultimele sunau cam aşa:
De mâine zunglesc
Să mă fosporlesc:
Doar gruțoi și smoară
Pân’ la primăvară!
4 – când spui emoţie, care e prima poveste la care te gândeşti?
De regulă, prima poveste la care mă gândesc e cea care mi-a declaşat ultima emoție. Dar, într-o ierarhie a lor, prima emoție e şi prima poveste. Nu neapărat fericită.
5 – în care două cuvinte ai creiona frumosul din tine?
„Frumoasa” vrei să zici?! Glumesc!
Nu cred în „frumusețea interioară”, îmi place să cred că „interiorul” meu are mereu uşa descuiată sau, cum se mai zice, „ce e pe mine, e şi-n ladă”.
6 – cum descrii rostul ideii de spaţiu virtual în relaţia cu tine?
Încă îi caut un rost, m-a convins doar pe jumătate acest spațiu virtual. Mi se pare mai comod spațiul imaginației pure, deşi e plin de capcane şi acela. Câteodată, mă mai plimb și pe aleile lumii reale. : )
7 – prin ce se distinge autorul tău preferat de restul scrierilor care-ţi plac?
Am o mulțime de autori preferați. Am completat-o, în ultimul an, cu prietenii mei de pe blog. Mă conving cei care lasă loc emoției să ajungă la cititor. Cred că nu e departe vremea când vor exista softuri, programe de „poezie”, de exemplu. Vom avea poezii perfecte dar incapabile să transmită vreun fior, nici măcar autorului.
8 – ce aştepţi mai mult de la literatura contemporană?
Să fie mai mult literatură şi mai puțin contemporană. Dar n-o aştept, mai stau cinci minute şi plec!
9 – care înţelesuri te frământă, încă nepătrunse adânc?
N-am „pătruns adânc” niciun înțeles. Poate, cine ştie, din greşeală să fi atins vreunul.
10 – ce visezi pentru tine?
În sensul strict al cuvântului, nu prea visez. Am avut, totuşi, odată, un vis pe care îl țin minte perfect, dar pe care nu sunt în stare să-l povestesc sau să-l descriu cumva, cuiva, undeva. Cine ştie, poate că era chiar pentru mine.
11 – ce deteşti cel mai mult la oameni?
Capacitatea de a detesta.
🙂
Softurile de ”poezie” există deja, fără îndoială. Ideea îmi aduce oarecum aminte de celebrul tablou ”Et le soleil s’endormit sur l’Adriatique” – https://fr.wikipedia.org/wiki/Et_le_soleil_s%27endormit_sur_l%27Adriatique
Cred că în lumea în care algoritmii imită suficient de bine orice din artă va supraviețui cert doar avangarda, cea care dă tonul, care caută noi forme de expresie și noi coduri (va dura puțin până calculatoarele se vor adapta la nou, omul fiind cu un pas înainte). Victime probabile vor fi iubitorii lucrurilor demodate, mai ușor falsificabile. Amatorii de ”retro”, printre care am impresia că ne numărăm și eu și domnia ta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper să fim doar retro, nu şi retrograzi. : ) Aşa este, îmi sunt mai aproape clasicii dar îmi place mult şi literatura, arta modernă. Şi, iarăşi, aşa este, dacă vrei să ajungi în vârf, trebuie să fii un deschizător de drumuri, dar cum drumurile sunt cam bătătorite, unii aruncă în ele cu bolovani, întind nişte mătasea-broaştei pe-o hârtoapă iar deasupra aruncă două-trei momeli viu colorate. Primii cad în cursă chiar cei care au făcut „cărarea”, dar sunt destui gură-cască pe margine care aplaudă cu sârg.
Şi, ziceți că au apărut deja softuri care scriu singure poezii? Unde se vând? :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La cochii-vechi
un moș mehenghi
doar la beție
vinde și soft de poezie.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
el v-a inspirat?
m-am edificat,
softu-i virusat!
un vers e prea mare
cu vreo trei picioare 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mofturoasă ești mata!
măcar ai din ce tăia…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
ApreciazăApreciază
mulţumesc, anna, pentru răspunsurile tale şi în genere. pentru că eşti…
mi-au plăcut mult versurile în limba „spargă” 🙂 îmi place cum te joci, aşa cum deja ştii.
poate că există softuri de poezie, poate că algoritmii vor imita tot mai mult din ceea ce creează dorinţe, din lăcomia de a întinde consumerismul pe noi culmi de nevisate împlinri, însă eu nu cred că expresia lucrurilor, în forma ei creativă şi originală, va fi vreodată întrecută de matematica punerii în frază de cuvinte… nu cred că vom deveni nostalgici după lucrurile pe care le îndrăgim cu inima de azi, ci cred că mereu vor exista emoţii ce vor încăpea în surprize de cuvinte şi care ne vor adăpa setea de frumos, multe generaţii de inimi de acum încolo…
şi mai cred că nu destinaţia vârfului e rost în sine, mai ales pentru cei adevăraţi, care ştiu că bucuria călătoriei e mult mai adâncă şi mult mai sus totdată, decât orice piscuri de îndârjite ambiţii. iar noi acolo, printre cei adevăraţi, şerpuim drumuri frumos colorate… eu aşa cred. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Completările tale, Adina, sunt optimiste și generoase.Îți mulțumesc pentru ele!
Ce soft ar fi putut să „scrie”:
„din renunțări
aripilor
le cresc tălpi” ? Îmi place mult acest mini-poem al tău, mi l-am însușit și-l voi cita ori de câte ori va fi oportun. : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mă bucură gândul că mă pot lua la întrecere cu softurile în devenire 🙂
îmi place să mă joc cu gânduri în şase cuvinte. le-am dedicat un capitol separat pe blog. deşi nu-mi ies mereu toate şase câştigătoare 🙂
ţi-am mai zis ce bine-mi pare că eşti? ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. apropo de limba spargă, o chestie interesantă pe blogul vizigotului – https://hroderic.wordpress.com/2015/02/06/limba-sparga/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am citit, mulțumesc! Mă încadrez la „coincidență paranormală, care dă mult de gândit”. : )
Blogul lui Roderick este o vastă sursă de inspirație și documentare dar, din păcate, niciodată n-am suficient timp să-l răsfoiesc.
ApreciazăApreciază
Felicitări, doamna Ronescu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, domnule Ichim!
ApreciazăApreciază