(de)lirică

– postmodernism de post –

ghionoaia înfipse furculița
în ochiul fagului
au! au! au!
se aurea cucurbita maxima
în timp ce sprijinea ușa din față
a fabricii de mobilă
vitraliul din biserica de-alături
tușea știrb
cu mâna la gură
după ce-și șterse
îndelung
picioarele pe creștetul cocoșului de munte
piatra de râu
se rostogoli-n sus pe cărare
ce ciudat
se mira gherghina ca proasta
dedițelul bea bitter
singurel în bar
sub ocheadele violet ale gențianei
s-a-ntors pământul cu fundu-n sus
sughița hârciogul pe movila de fluturi
doar coropișnița
cârtea mărunt privind
cartea-poștală a cârtiței
întinse în hamac
cu mâinile sub cap
deși capul îi plecase cu sorcova
să cumpere niște ochelari de soare
sună de intrare zise iepurele
tremurând optimist
de sub frunza de lăptucă
fără hrana proaspătă – doar conserve
urla starostele bârlogului în timp ce
aliniați
urșii cu biletele de odihnă-n labă
îndesau urechile prea lungi prin buzunare
ei drăcia-dracului
la anu’ v-ați lins pe bot de vacanță

Anna