„au înnebunit anotimpurile”
te lamentai tu
„prea multă primăvară”
mă alintam eu
alergând, mână-n mână
prin verdele incendiat.
pășind nesiguri
copiii învațau,jucându-se
drumul
spre banca primului sărut
spre capătul lumii
spre ultima sală de-așteptare.
noi ne prefăceam
că n-am zărit ieșirea
și, că am fi, chipurile
captivi în labirint…
Anna
..frumos, felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
foarte frumos . si…captivant…zi frumoasa sa ai…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc pentru lectură și pentru amabilele dumneavoastră aprecieri! : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa ai o seara racoroasa…
ApreciazăApreciază