Cântec popular (și) desuet

M-am săturat ca frații de departe
Prin emisari, să îmi trimită carte
Că sunt un bou de om, cu coarne prinse-n jug
Maichii că-i ar țărâna,  ‘nhămându-mă la plug

”Știi tu cum e-n cătunul peste mări?
Nu ari, nu seceri și nu zdrobești în mori
Fărâma grâului prostește răsădit
Cu truda țărănoiului smintit

Aici se vinde totul la tarabă
Nu zic că-i gratis, ai puțină treabă:
În zori, când mama adoptivă se trezește
Eu sunt covorul pe care ea pășește

Mai îi alung, cu sârg, musca de pe covrig
Sau îi acopăr grumazul nobil, când e frig
După ce-i torn, în ceai, un strop de lapte
Cu dragoste-i golesc oala de noapte

Atâta tot! În rest – precum în rai!
Pe gânduri, zic, că n-are rost să stai
Las-o pe Maica noastră, zbârcită și bătrână
Să-și toarcă-n doru-i desuet fuioarele de lână

N-o vezi cât e de slută, de urâtă?
Cu iia ei -zestrea-i săracă de la nuntă
Obrazul înăsprit, brăzdat adânc de soare
Tristețea din privire ori buzele amare?

Las-o-n durerea ei, de sub broboada rară
Și vino, frate drag, te-aștept la primăvară!
Iar de-o muri – i-om face creștinul parastas
Cu hamburgeri, acroshka și suc de ananas”.

Drag frate îți doresc de tihnă să ai parte
Să nu ai griji, nevoi și nici visuri deșarte
Și inimii, de poți, încopciază-i gaica
Eu… sunt deja țărâna pe care calcă Maica!

Anna