Monstrul pare că doarme
Cu fruntea sprijinită
În palmele de iarbă.
Smocuri, smocuri
Frânturi de codru
Îi înfrunzesc în teasta pleșuvă
Doine din fluier ori
Urlet de haită.
Știme de ceață îi tulbură lacrima
În scalda lor sub lună
Apoi se prind, hohotind
Într-o horă nebună
Până dimineața
Anna
Şi ce mai horă….
ApreciazăApreciază
Da. Se spune că, între dănțuieli, pentru divertisment, umblă pe poteci 🙂 ademenind bărbații să se scalde în lac. De-aia-mi pare rău că nu s-au inventat rochițele din mătasea-broaştei. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dans in toata regula…frumoasa poezia ta…zi frumoasa sa ai in continuare…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază