Poezia strânse la piept bocceluța de zestre și aruncă o ultimă privire. Zâmbi trist. Peste tot, semnele dezmățului cras. Cuvinte – altădată inocente – zăceau murdare, dezbrăcate de mantia tropilor înstelați și se holbau deșucheat de sub plachete chenăruite-n aur calp. Altele zornăiau răsfățat și indecent din pixeli, cerșind mângâierile prefăcute ale unor critici-eunuci.
Într-un cotlon, o sinecdocă mângâia, pierdută, glastra spartă a unui sonet.Luă în palmă două rime rămase, prin cine știe ce miracol, îmbrățișate, și le strecură în buzunarul bătrânului catren.
Muza de plastic, ce își picta din gros obrazul cu emoții fruste, o privi ironic, sâsâind:
– Hai, pleacă, dar nu uita să lași cheile pe masă!
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Ar trebui să protestăm, să nu acceptăm această atât de facilă maculare a cuvintelor. Să lăsăm maimuțele să înțeleagă ce vor prin ele, dar să nu le târâm în același noroi. Atât de multe compromisuri face omul doar pentru a nu fi singur, doar pentru a socializa cu vreun imbecil disponibil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încet, încet s-a trecut la nivelul următor: după macularea cuvintelor, la compromiterea gesturilor prin apariția emoticoanelor dezumaniza(n)te. Niște ”fețe” de dovleac turtit maimuțărind zâmbetul și tristețea, admirația sau disprețul ori alte stări intermediare. Scriind acum cu un zâmbet amar în colțul gurii, adaug emoticonul: 🙂 Amarul dispare dar rămâne hlizeala. Gaudeamus igitur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar dacă e timp pentru o fabulă
http://amintiri-din-cretacic.blogspot.ro/2012/10/elegans-dicendi.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesantă şi plină de tâlc fabula, dar din păcate azi autoritățile dau tonul trivialității. Sunt critici literari, unii cu funcții oficiale, care ridică în slăvi „opere” în care obscenitatea e singura calitate. Sau aproape singura.
Voi reveni în „cretacic”, deşi mi s-au şters urmele de cretă pe care le lăsasem, nu mai ştiu unde am rămas. Ar trebui un ghid, ceva, afişat la intrarea în grotă. :)))
ApreciazăApreciază
Problema este ca de cele mai multe ori fuga din bordel este pentru a se duce in alt…bordel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Anna,
Ma tem sa astern un comentariu, sa nu fie luat ca o declaratie.
Adevarul este insa,ca fiecare piesa a ta, incita la bucuria admiratiei, fara drept de autocontrol.
Ma abtin…., sa nu cad in pacatul proverbului, cu „gura pacatosului….”
Onu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult pentru aprecieri, aceeași considerație!
ApreciazăApreciază
susurul șarpelui veninos în piele de curcubeu” – frumoasă imagine! Îmi place armonia contrastelor, un poem de sine stătător!
ApreciazăApreciază
Cu frica mea de șerpi, l-am „îmbrăcat” și eu repede cu ce mi-a venit la îndemână, doar să nu-l mai văd.: )
Mulțumesc mult, domnule Ichim!
ApreciazăApreciază
Eu l-aș fi făcut șerpar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Șerpar sau șerpilian?
Șah mat, sunt sigură cu nu știți ce-nseamnă – nici eu nu știu dar sună conspirativ. 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos…fara comentarii!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază