gară pentru melci

irișii curg

din anostul amiezii topite-n amurg

în căușul orelor goale

 

divagând azimuturi

călcâie de melc desenează în troscot

zigzaguri lăptoase, domoale

până departe

în susul grădinii

pierzându-se sub frunza de brustur 

 

parcă se-aude un șuier prelung

dinspre șinele sparte?

bătrânul acar

sprijinindu-se pe un mănunchi de polog

suspină și închide  o carte

iar floarea presată ascunsă-n prolog

se prelinge în a mic de tipar

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la gară pentru melci

  1. Ohhh, minunaaat! Pot fi şi eu un melc măcar câteva clipe? Cât să pot striga şi eu „eh, … un bou!” 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s