gară pentru melci

iriși se scurg
din anostul amiezii topite-n amurg
în căușul orelor goale

divagând azimuturi
călcâie de melc mângâie troscotul
în zigzaguri lăptoase
departe
de-a latul grădinii
în gări alburii
dorm greieri ce-așteaptă șuier prelung
dinspre șinele sparte
peroane pavate cu regrete pustii
acarul e ciung
floarea presată se-ascunde-n prolog
în lacrimi uscate își plânge cerneala
o carte

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la gară pentru melci

  1. Ohhh, minunaaat! Pot fi şi eu un melc măcar câteva clipe? Cât să pot striga şi eu „eh, … un bou!” 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s