Gară pentru melci

Nimic nu prevestea povestea –
vreun breaking news,
vreo clarvăzătoare
sau măcar globul de cristal
desenat cu iriși plictisiți,
rezemați de anostul
unei treceri spre amiază

Aceeași dâră lăptoasă din troscot
lăsată de melcul grăbit,
menită să-nșele azimutul
lunetistului melcofag,
aceeași miere de lene topită
în fagurii orelor goale,
aceeași tăcere încăpățânată
a linguriței în ceașca cu ceai.

Deodată,
un tren cu-n singur vagon
își țipă indecent plecarea
cu păuni-acari fluturând
nevinovății în fereastră.

Liniște!
melcul nebun își reia
târâșul prin troscotul ud.

Din ultimul lung de grădină
se-oprește
adăpostindu-se-n spirala
propriei gări;
melcofagul
îi pândește sosirea
de după tranșeul
regretelor seci.
”Un bou!” – își șoptește;
”Habar n-are
că dintr-o gară doar pleci”.

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Gară pentru melci

  1. Ohhh, minunaaat! Pot fi şi eu un melc măcar câteva clipe? Cât să pot striga şi eu „eh, … un bou!” 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s