”Nu e nimic de capul tău!”
i-am strigat soarelui
când,
copil fiind, îi stivuisem din gene
zăbreaua de sulițe
și-l privisem în ochi, vitejește
(nu mai țin minte dacă
avea doar unul sau doi).
”Fără raze, ești un gălbenuș
fierbinte, uriaș
într-un cuibar de urdă
și caș”
”Aac, aac, aac!”
Se tăvăleau de râs niște
rățuște școlărițe,
care
nu trecuseră încă la litera m;
dar imediat tăcură –
profesorul-rățoi
ieșea, în frac, din cotineață.
”Și mai ai și pete de cafea
pe armură”.
După asemenea bravură
m-am ales, ce-i drept,
cu două lentile rotunde
dar și soarele se-ascunde
pe acoperișuri
în zori,
să-și perie zalele
cu pămătufuri de nori.
A renunțat și la cafea;
când nu plouă
soarbe ceaiul rece
al boabelor de rouă.
* Dacă nu e foarte clar, cel de-al doilea titan eram eu.
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
…”îi stivuisem din gene zăbreaua de sulițe” 🙂 Fantastic!!..
Ce mai „luptă” ..eroică, ..dramatică, dar și ..lirico-epică, nemaispunând de mistică și magică… 😉
Hmm, ..cum se mai regăsesc toate și încă pe-atât când ..”copil fiind”, ..”ne luăm la trântă cu Soarele”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mi se tot spunea să nu privesc direct în soare iar eu tocmai asta făceam când nu mă vedea nimeni. 🙂
Mulțumesc pentru comentariu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In fiecare dimineata, pe cat posibil, este bine sa privim soarele in „ochi” la rasarit. Atunci cand iese de dupa „ceva”. La mine la tara iese din „padure”. Daca la inceput poate fi privit 5 minute, mai apoi se va putea prelungi acesta „relationare” mult mai mult. Se stie deja ca exista oameni care nu mai consuma alimente, care se hranesc cu energie solara. Sunt asa numitii autotrofi.
Oricum, este o practica ce te poate incarca cu multa energie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât aș fi vrut să știe și bunicii mei asta. M-au chinuit toată copilăria cu dulceața de vișine, fluturi albi din jumătăți de nucă decojite și chiar cu rățuște-școlărițe-repetente pe varză. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane