parada

am prins un loc în față
la paradă
tălpile reci încet se tot afundă
în glodul lunecos
ca o reptilă

profit de șansă
n-am ochi și nu am milă
pentru cel care
în ultima secundă
cu pas rotund de melc
încearcă să răzbată
prin zidul viu
vibrând de nerăbdare
să fluiere sau să arunce-o floare
în caravanele ce curg
trase de fluturi
sub cnuturi mânuite de hiene

văzându-le
nu poți să nu te bucuri
că nu ești tu-nhămat
la carul mare
cu roțile trosnind
cărând pleiada
celor aleși
stând tolăniți în perne
cu ciucuri moi de iască
prinși în creștet

spre seară
larma se stinge-n scâncet veșted
lumea în ceața gri
pare mai sumbră
iar ultimul convoi
e încheiat de-o umbră
cu alte umbre parcă-mpovărată
tresar amar când recunosc nagoda…

sunt eu
și trec privind spre mine-nstrăinată

Anna