Unuia care mă întreabă dacă „mi-au murit lăudătorii”

Murit-au toți, străine!
Și i-am hrănit, smintit,
Cu hidromel și miez de nucă
Ba, datu-le-am din când în când nectar
Și-un chil de must.
Ce efemeră-i lumea
Iar osanaua ei –
Cât de postișă și caducă!
Cum?
Te prinzi în joc să-mi cânți în strună?
Ești angajat!
Mi-a mai rămas de astă-vară
O corcodușă acră
Și-o coajă de alună.

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în cioburi de gând. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Unuia care mă întreabă dacă „mi-au murit lăudătorii”

  1. Elegantă replică! 😉

    Apreciază

  2. E o întrebare imaginară, dacă ar fi pusă cu adevărat nu știu dac-aș mai avea „replică”. 🙂
    Mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Marinel zice:

    care ar fi fost lauda ultimului laudator pentru tine?

    Apreciază

  4. Marinel zice:

    „cu coaja de aluna printre masele si cu o figura acra de la ultima corcodusa strepezita printre dinti, laudatorul incepe a spune…….”

    Apreciază

  5. mcooper801 zice:

    Sunt si asemenea” intrebatori”….nu prea cred….succes si spor in toate…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s