Îți amintești?
părea o seară blândă
când luna răvășită
din nori s-a arătat
cu borangicu-i palid
zvântând potop de lacrimi
din geana zilei plânse
în bocet murmurat
Îţi aminteşti?
sub streaşină speranța
din igliță de țurțur
se despletea-n ghioc
cu mâna fremătândă
tu mi-ai ascuns sub pernă
norocului ofrandă
un fir de busuioc
Îţi aminteşti?
o noapte nemişcată
chiar timpul peste lume
părea încremenit
când sfâșiat șerpește
de dinții moi de ceață
înzăpezea un mugur
în dor nemărginit
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 
Îţi aminteşti?
Sub streaşini aişorul
din albul de mătase
ţesea sublim ghioc”
Imagini imprevizibile de rară frumusețe. În special, finalul, când ”vântul peste lume/ părea încremenit:
ai vrut sa iei cu tine
tablou-acesta sacru
plutind spre infinit…’
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Pentru mine e o poezie specială şi mă bucură mult aprecierile dumneavoastră.
ApreciazăApreciază
superb…
nici nu stiu ce sa admir mai mult in postul tau… pentru ca imaginea se implesteste atat de maiestrit in cuvant… incat mai citesc o data fermecat de frumos…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază