Tu alergi
spre plus infinit
eu picotez leneș
la umbra narcotică
a lui minus infinit
tu ai mizat pe cap
eu am mizat pe o pajură
fără cap și fără coadă
tu faci un pas înainte
eu cad în extaz
privindu-ți gleznele agile
în mișcare
Tu ai strâns nefericirile
în pumn
și mi-ai zis:
„închide ochii și întinde palma!”
și nefericirile tale
au ciugulit, cuminți
din palma mea
tot sacul cu optimism
(adevărat, cam gras)
îngroșând grotesc
pântecul egoului tău
“uite ce faci!
m-ai transformat într-un monstru
cu optimismul tău nesănătos”
“iertare, Stăpâne!
supa searbădă a indiferenței
e gata imediat”.
Anna
Abia acum am văzut și forma ”picotez” (corectă și în afara poeziei, apare într-un dicționar); știam numai de ”picotesc”.
ApreciazăApreciază
Da, e bun ca răspuns la întrebarea „ce mai faci?”, spus repede se poate confunda cu o preocupare nobilă.
Totuşi, nu se compară cu „indelebil”. : )
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa poezia ta….dar cateodata plus infinit este lipi de minus infinit….seara frumoasa si inspiratie in toate
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aveți dreptate, lipirea este posibilă o clipă, dar drumul în spirală e inevitabil.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
și nefericirile tale
au ciugulit, cuminți
din palma mea
f. expresivă imaginea și plină de originalitate, e aproape vizuală
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, domnule Ichim!
(acum, glumind, am avut și noroc că au fost niște nefericiri cuminți, nici nu vreau să mă gândesc ce se-ntâmpla dacă erau unele agresive… ) 🙂
ApreciazăApreciază
…se contrabalansau cu fericirile, la fel de agresive!
vorba vine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adică se păruiau. Ar fi o idee, dimineața, când suntem nehotărâți, să punem fericirea în ring cu nefericirea. Câştigatorul ia totul. : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
se păruiau, doamnă! Și încă hotărâte și cu îndârjire muierească! Ha,ha…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aveți dreptate, ringul presupune reguli.
Păcat (sau noroc?) că una dintre ele este, de cele mai multe ori, cheală. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană