Renegare (struțocămila vegetală)

O dudă, de un verde crud
Ce sta semeață-n vârf de dud
Privea în silă, dezgustată
Tulpina, de vremuri brăzdată:

„Ai pornit de jos – ei, şi?!
Câţi la tine vor privi
Când vor veni în grădină?
Eşti uscată şi bătrână;
Cu tine, zău, mi-e ruşine
Nu ai vrea să pleci, mai bine?
Şi să iei şi rădăcina
Ce mi-a năpădit grădina.
De mi-ai lua și numele
Că mă râd căpșunele!
Le-am auzit ieri, cum în șoaptă
Mă bârfeau cu mura coaptă
Că nu-s neam de târâtoare
Că aș sta cam mult la soare
Că sunt dudă și mi-e ciudă…
De azi, mă proclam căpșudă!

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în fabule și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s