În zori
cerberul dimineții
îmi smulge nemilos
cheia cămării cu vise
– La noapte,
îi strig eu,
la noapte
voi presăra cenușă –
iată speranța mea
să mă pot întoarce
fără nicio cheie
la visul mult-visat
Un ochi al dihaniei
se holba
sticlind galben, a râs,
la gleznele mele
afundate-n cenușă:
– Și alții au sperat…
Anna
Oare speranţele nu se plămadesc din cenuşa trecutului?!
ApreciazăApreciază
Știu și eu?! Pasărea Phoenix a reușit…
ApreciazăApreciază