La o șuetă cu îngerul

– Ascultă! Mi-a spus îngerul meu păzitor
Privindu-şi distrat aripa stângă
Voi fi plecat o vreme
Te vei descurca singură?
– Sigur! I-am răspuns ofensată
Te crezi indispensabil?!
Dar pot sa te întreb unde te grăbeşti?
– Eh! Din când în când
Facem o petrecere a noastră,
A îngerilor păzitori
– I-auzi! Şi vine şi îngerul lui (…)?
– Hm! El e sufletul petrecerii
– Şi al (…)?
– Mai ales!
– Chiar şi cel al lui (…)?
– Niciunul nu lipseşte
– Spune-mi tot când te întorci, de vrei
– Adio, deci! Mi-a spus uşor neliniştit îngerul
Strivind, discret, un strop de neant sub pleoapă
– O clipă, doar! Când s-a’ntâmplat (…)
Erai tot la petrecere?
– Da, mi-a răspuns el, ruşinat
– Şi când (…)?
– Aşa e, iartă-mă!
– Să-nţeleg că şi la Marele eveniment ai lipsit?!
– O, jur, atunci am vrut să fiu cu tine
Dar tocmai primisem o celestogramă…

Anna