Ninge cu dor

Filigranate stele risipite
În constelații dense, sclipesc lin
Cum fulgeră un zvon de adiere
Pe fruntea-ncinsă a unui beduin

În noaptea asta-mi ninge numai mie.
Profet lui mâine, visul zburător
Prin fulgii-olăcari trimite veste
Pecetluită-n lacrimile lor

Îmi jeruiesc privirea cu speranță
Sub gene ce vor cerne nor cu nor,
Aștept ca dorul tău să-mi cadă-n palmă
Topindu-se înfrigurat. De dor.

Anna

Anunțuri

Despre anna c. ronescu

haihui printre cioburi de gând
Acest articol a fost publicat în lirice și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ninge cu dor

  1. Frumos poem despre iarnă și dor. Mulțumesc pentru acest moment poetic, o seară plăcută și un început de săptămână agreabil !

    Apreciază

  2. Eu vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase; o săptămână minunată vă doresc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s