Când sunt ploaie
Spăl amurgul
Și răsar marea
Din valuri
Car potecile de iarbă
Pe ai mei umeri de apă
Ascunzându-le-n pădure
Luna rea
Să nu le fure
Când sunt ploaie
Renasc stele
Și le-nham
La Carul Mare
Le adăpostesc sub fruntea
Pruncilor
Și-n lacrimi pure
Luna rea
Să nu le fure
Când sunt ploaie
Torc tristeți
Din a genelor
Fuioare
Le prefac
În pescăruși
Sau în cărți de rugăciune
Luna bună
Să le-adune
Anna
ce frumos… luna rea… si m ai ales luna buna…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Excelenta imbinare a metricii folclorizante cu viziunea moderna, a tonului jucaus cu gravitatea mesajului. Felicitări pentru poem.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Daniel!
Aprecierea ta înseamnă foarte mult pentru mine.
ApreciazăApreciază