Nu-mi fie de deochi! (parodie după „Descântec de ploaie” de Ana Blandiana)

Nu-mi plac botoșeii-mblăniți și vestuțele tricotate, cu dungi
De când m-a părăsit Arpagic, urăsc și mustățile lungi
(Sunt cea mai frumoasă femeie!)
Iubesc cu patimă dansul în ploaie, cu o roză-ntre dinți
Amintiri de-astă vară, când eram prințesă-ntre prinți
(Ați observat? Sunt cea mai frumoasă femeie!)
Toamna imi promisese, șireata, corcodușii cu frunze
Barter cinstit cu verdele ochilor mei și rumene buze
(Chiar sunt cea mai frumoasă femeie!)
Dar mi-a lăsat, într-un salcâm despuiat, două bufnițe
Împletind – să le ducă cu sine – despletitele burnițe
(Să nu uit! Sunt cea mai frumoasă femeie)
Un trecător rătăcit îmi zâmbește – desuet romantism
Mi-acopăr grăbită genunchiul cu fusta – păcătos reumatism
Sunt cea mai frumoasă femeie
Sunt cea mai frumoasă
Sunt…

Anna