Ura și la gară!

Poetului Mircea Dinescu

Chelnerii dorm, toții sfinții* zac sub masă,
Eu bat, blazat, în piuă, politica-mujdei,
Moartea citi ziarul și o zbughi la coasă,
Iar Pleșu mă așteaptă, de-o oră, la Bordei.

I-am copt, că-i pofticios, o tavă de eclere;
El zise două – să-și pună pofta-n cui!
Nu e destul? Și-apoi… am eu o părere,
Cum că le-ar da, momeală, îngerilor lui.

Chiar ieri îi povesteam mătușii Lina
(Vezi-bine, masterchef la mine, în salon),
C-am strâns cu greu averea, ca albina
Și n-am de gând s-o dau calicilor, plocon.

Plouă în draci, orașu-i plin de clisă,
N-am nervi s-ascult fanfara înc-o noapte,
Îmi sun amanta (acu’-mi pică o fisă)
Și fug la gară. Vă pup! Plec la Cetate.

* M. Dinescu este patronul unui local numit „Lacrimi și sfinți”.

Anna