Te sun şi nu-mi răspunzi
Oare, ceva mi-ascunzi?
Dacă mă mai iubeşti
Să vii la Tâncăbeşti
Că mâine am cenaclu’…
M-a vizitat spre seară avocatul
Şi, cică, mântuirea pentru noi
E despărţirea, c-am avea păcatul
De a nu şti împărţirea doi la doi
L-am dat, mugind, afară pe infam
Auzi, ingratul, să îmi spună mie
Că nu ştiu socoteala, când aveam
Pe masă „Cartea cărţilor de poezie”?!
Mi-am luat apoi, mai calm, abacul
Uitând, instantaneu, ce-a zis nebunu’
Dar, iată, nu mă dumireşte acu’ nici dracul
De ce doi împărţit la doi înseamnă unu!
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 