Cină oltenească

(poetului Marin Sorescu)

Când văzui traista
atârnată de primul-pătrar
mi-am zis
muică,
uite un nebun
în stare
să răstoarne Luna
ca pe un scrânciob
ori o confundase
cu un boţ de urdă?
(praz avea, slavă-Domnului, rămas de la prânz).

Întinse ştergarul de borangic
direct pe cocoaşa unei comete
ce-o priponise de cuvânt
la umbra unei mirări înalte,
apoi
împleti fluierând
câteva inele
pentru degetele inexistente
ale unei zeiţe sclifosite.
”- Suflete, ia-o tu înainte*”
aruncă peste umăr,
uitai damigeana cu zaibăr!

* Vers din ”Scară la cer” – ultima poezie a lui Marin Sorescu

Anna