– săriiiţi! ajutoor! săriiiţi!
ţopăia, urlând, mătura
smucindu-şi coada pe spate.
vrăbiile din curte, curioase
se uitau cu gheara la gură
înghesuindu-se una-n alta
în spatele unui fir de leuştean.
târziu văzură în uşă aspiratorul
ce-o ameninţa cu firul electric
transformat ad-hoc în lasou.
– te prin eu, nemernico
să mă înşeli tu, sub ochiul meu „on”
cu praful de sub chiuvetă?
mumie desfrânată
măcar de te iubeai şi tu
cu detergentul de vase
sau cu şurubul ăla vechi din scrumieră
nu cu prietenul meu cel mai bun.
– nu-l credeţi frunzelor veştede
voi, pietrelor din alee
şi voi, preacinstiţilor ţânţari!
nervosu’ asta electric
m-a tradus, chiar ieri
cu o căcărează de şoarece
deşi o ştiam îndrăgostită lulea
de pliciul de muşte.
happy end:
a doua zi, mătura şi aspiratorul
îşi jurau credinţă veşnică
şi se hârjoneau, tandru
în timp ce trudeau în magazia de lemne.
Anna
anacronietzsche ~ fara semne ~ 