Codul bunelor maniere (la Palat)

Ah! Daca-aş putea să tac!
Dar nu pot… n-am nicio vină
Aflând că-i bal la Palat
Mi-am pus iute-o crinolină
Două safire-n urechi
Sub braţ – mica mandolină
Şi spre Deal m-am îndreptat

Chiar la uşă, spre iatac
M-a întâmpinat nervoasă
Iţun, cred c-o ştiţi, desigur
A vuittoanelor crăiasă.
– Eshti invitathăăă?
Zise ea strâmbându-şi nasul
Cred ca ai greşit adresa
Vii aici cu contrabasul?!
– Vă-nşelaţi, zău! Spun eu senină
Crezând că bretonu-i baiul
E o biată mandolină
– Vezi, să nu mănânci cu paiul!
Cine zici că eşti matale?
(Era şic, voi spune drept –
În şalvari, fără sandale
Şi cu mere verzi pe piept)
Plimbă-ţi fusta într-o parte
Cască ochii şi citeşte:
„Mare bal de caritate!
Accesul în sala de bal
Doar cu două instrumente:
Piculină şi ţambal.
De veniţi cu deştu’n gură
(fără conotaţie)
Puteţi lăsa la intrare
O mică donaţie
Cât doreşte fiecare

(nu vreau acuzaţie)

Dar cu cât va fi mai mult
Vom face senzaţie”.

Iţun tace, aşteptând
Să las vreun obol
Eu îi şoptesc în ureche:
– „Regele e gol”!
– Ce frumooosss! Susură ea
M-aşteaptă-n grădină?
Strigă: „În curând, iubire
Doar s-ajung regină”!

Anna